Încercarile clasei politice de a submina independenţa presei prin diverse propuneri legislative - una mai aberantă decât alta (cum ar fi legea ştirilor pozitive şi negative, depolitizarea instituţiilor publice de radio şi televiziune printr-o politizare mascată etc), menţinerea unei fiscalităţi excesive în domeniu, lipsa oricăror măsuri de sprijinire economică a industriei de media, inexistenţa unui dialog real dintre guvernanţi şi organizaţiile din presă etc., - au generat grave probleme pentru întreaga breaslă. În majoritatea statelor europene, guvernele au acordat o importanţă deosebită sprijinirii societăţilor din presă prin aplicarea unor măsuri economice concrete: TVA între 0 şi 5%, subvenţii directe pentru presă etc. pentru ca, astfel, să nu fie afectat dreptul cetăţenilor de a fi corect informaţi. În România, întâlnirile dintre reprezentanţii mass-media şi guvernanţi s-au transformat, din păcate, într-un dialog al surzilor. Iar efectul a fost devastator: zeci de publicaţii închise, peste 4 000 de jurnalişti aruncaţi în stradă ( majoritatea fără a primi plăţi compensatorii şi şomaj), presa locală a intrat în colaps economic, societăţile de difuzare a presei - în faliment iar instituţiile publice din media SRR, SRTV şi Agepres au ajuns la limita supravieţuirii, depinzând de mila guvernului.
Dar cea mai cruntă lovitură în privinţa credibilităţii a primit-o presa chiar din interiorul său. Transformarea unor instituţii de media în organe de propagandă politică (mai ales în campania electorală), nerespectarea de către patroni a drepturilor prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-media, a Codului Deontologic anexat, folosirea abuzivă a Contractelor de Drepturi de Autor în scop de evaziune fiscală (pentru a eluda plata datoriilor către stat şi pentru a substitui prevederile unui veritabil Contract Individual de Muncă ) sau în scop de şantaj împotriva angajaţilor care aveau curajul să-şi ceară drepturile, nu au facut decât să atârne încă o piatră de moară la independenţa şi credibilitatea actului jurnalistic.
În consecinţă, Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind nu poate să considere Ziua Presei o sărbătoare. Pentru ca aceasta să nu se transforme într-un prohod, FRJ MediaSind face un apel către groparii presei - clasa politică, unii patroni, grupuri de interese şi anumiţi jurnalişti - să înceteze subminarea industriei de media. Altfel, libertatea de exprimare riscă să devină o frumoasă amintire.
Comitetul Executiv al Federaţiei Române a Jurnaliştilor Mediasind
Preşedinte, Cristi Godinac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu